marți, 6 decembrie 2011
Editorial de iarna
Decembrie e luna cadourilor, poveştilor şi jucăriilor!! E luna când Moş Crăciun aduce cadouri la toată lumea!! Şi pentru că Moş Crăciun are o fabrică mare mare de jucării, şi nu de parfumuri sau bijuterii, eu îi întreb mereu pe cei din jur ce jucărie îşi doresc să primească de la Moş Crăciun.
Tu ce jucărie îţi doreşti să primeşti de la Moş Crăciun?
Tu ce jucărie îţi doreşti să primeşti de la Moş Crăciun?
vineri, 28 octombrie 2011
marți, 11 octombrie 2011
Editorial de toamna
Vrem, nu vrem, toamna a venit. Se schimbă lumina, aerul, se schimbă ceva în noi. Suntem mai trişti un pic şi suntem, unii, mai entuziaşti, încercăm să plecăm pe undeva cât mai des, doar-doar de-am înşela răceala asta care se lasă peste noi.Dar astea sunt numai stări .
Pe mine m–a fascinat mereu bucătăria mamei toamna. Era acolo o armată de ardei, de vinete, de roşii, de castraveţi, de conopidă, gogonele morcovi, ţelină, toate mărşăluind către borcane mari aburind a oţet şi dafin, cu prăjini mari de mărar şi frunze de dafin.
Bucătăria e o mare parte din copilăria mea. Din copilăria fiecăruia, cred eu. Din viaţa noastră. A face conserve pentru iarna, ritualul ăsta care a trecut peste mine de atâţia ani de zile, mă face să simt toamnele mai uşor, să am o siguranţă a iernii. E ceva ancestral, poate.
Voi ce faceţi toamna?
marți, 30 august 2011
Editorial de vara
Deci …s-o luăm de la zero. Aceasta nu este o revistă, să fie clar. E un catalog, e un advertorial mai mare. Ba nu, este o revistă. Şi un catalog. Şi advertorial. Şi încă mai multe lucruri , cum ar fi manual de bancuri, culegere de texte din care o să învăţaţi câte ceva despre oraşul nostru, recomandări de restaurante şi baruri cu ştaif şi, la o adică, de ce ar strica o bârfă mică, acolo, ce ziceţi? Că deh, oraşu-i mic şi toate se-aud, nimeni nu mişcă şi nu suflă fără să se afle.
O să ne găsiţi pe mese ori la bar acolo unde mergeţi să vă destindeţi, fie că sunteţi de-ai noştri, neaoşi, gorjeni ori doar vizitaţi urbea aceasta brâncuşiană care are multe de oferit.
Noi n-o să putem sta cu ochii pe voi, să vedem ce vă place şi ce nu, putem doar spera că veţi găsi în paginile noastre informaţii pe care nu le găsiţi în alte reviste, pardon, cataloage, pardon, advertoriale din zonă, de-aici. Acestea fiind zise, vă dorim lectură plăcută şi-un praz verde !
O să ne găsiţi pe mese ori la bar acolo unde mergeţi să vă destindeţi, fie că sunteţi de-ai noştri, neaoşi, gorjeni ori doar vizitaţi urbea aceasta brâncuşiană care are multe de oferit.
Noi n-o să putem sta cu ochii pe voi, să vedem ce vă place şi ce nu, putem doar spera că veţi găsi în paginile noastre informaţii pe care nu le găsiţi în alte reviste, pardon, cataloage, pardon, advertoriale din zonă, de-aici. Acestea fiind zise, vă dorim lectură plăcută şi-un praz verde !
Povestea unei veri
Mai e aproape o lună de vară. Mai sunt, după cum spun guvernanţii, puţine luni de criză, deşi ne cam îndoim.
Ce face românul vara, dacă nu are bani să meargă în concediu?
Ce face târgu-jianul vara?
Una la mână, vedem zilnic ce face, mai ales seara: terasele sunt pline. Cele de cartier, pline de oameni din cartier, cu discuţii, cu un televizor amărât, cu fotbal. Iar cele din centru, de cei mai cu dare la mână - deşi, la o adică, nu avem nu ştiu ce preţuri.
Oraşul torid palpită. Seara, centrul e plin de cupluri, tineri amorezaţi sau cupluri cu un cărucior, toatea asta dau senzaţia de vitalitate. Mai ales ca acum avem parte de studenţii veniţi din sesiune, studenţii care au barurile lor preferate - câteva - în care se mai asculta cât de cât nişte muzică mai acătării.
Totuşi, peste tot se simte nevoia de evadare din urbe, să scăpăm de praf, de asfalt, de probleme, adică de praful nostru de pe creier, asta mai ales în weekend. Deci, monşer, unde plecăm?
Fiecare îşi găseşte micile lui subterfugii low-cost. O fugă la ţară, o urcare pe Dealul Tîrgului, o ieşire pe Sohodol.
Variante există. E bine să-ţi stabileşti clar ce vrei de la weekendul tău ca să ştii clar că, atunci când vine duminică seara şi începi să te gândeşti că mâine iarăşi o iei de la capăt, măcar ai avut câteva ore de linişte în care ţi-ai încărcat bateriile, ţi-ai destins nervii şi eşti în stare să faci faţă la stres, la şefi, nevastă, bărbat, copii, la probleme, la probleme, la probleme.
Noi, cei din redacţie, am ales să mergem săptămânal la Şuşiţa. E livada aia cu nuci, umbră, e râuleţul ăsta mai mult sec decât bogat dar merge. E extrem de important să mergi la un râu, credeţi-ne. E ca o minunată spălare pe creier. Ajunşi acolo, uneori cu maşină, uneori pe jos, alteori cu bicicletele,aşternem un ştergar, scoatem din rucsac o bucată de brânză, pâine şi câteva roşii. Ascultăm apa frumoasă cum curge şi ne ospătăm. Mâncarea are alt gust atunci cînd eşti destins. Odată am apucat şi nişte fetişcane care faceau promoţie la nu ştiu ce bere la pet. Dacă a fost moca, să fie bine primit! Deci se poate până şi în Tîrgu-Jiu. Până şi la Şuşiţa, de fapt.
Dar, pentru că trebuie să existe şi un dar, nu putem să ne bucurăm atât cât vrem noi de ieşirile astea văratice de la Şuşiţa. Nu pentru că am fi cârcotaşi, ci pentru că în livada aia vin oameni cu maşini şi dau muzica tare. Lasă portbagajul deschis - în spatele maşinii e boxa aia mare, subwooferul. Şi dă-i tată chef. Grătarele le înţeleg, muzica tare nu.
Adică tu vii să te relaxezi în natură, să te deparazitezi de 5 zile de muncă, de stres, ca să ce? Să pui manele la nu ştiu câţi decibeli, când tu ai de fapt nevoie de linişte, de cât mai multă linişte ca să poţi să rezişti încă o săptămînă de lucru? Şi nu ar fi vorba doar de manele, chiar dacă ai pune Mahler sau Yes, Louis Armstrong, Beatles ori Phoenix la un volum extrem, tot aia e. E un autobruiaj.
Aşa că, dragi concitadini, vă dorim vara asta weekenduri frumoase şi nebruiate - mai frumoase şi mai nebruiate decât ale noastre - iar nouă ne dorim să ne citiţi cu drag.
Ce face românul vara, dacă nu are bani să meargă în concediu?
Ce face târgu-jianul vara?
Una la mână, vedem zilnic ce face, mai ales seara: terasele sunt pline. Cele de cartier, pline de oameni din cartier, cu discuţii, cu un televizor amărât, cu fotbal. Iar cele din centru, de cei mai cu dare la mână - deşi, la o adică, nu avem nu ştiu ce preţuri.
Oraşul torid palpită. Seara, centrul e plin de cupluri, tineri amorezaţi sau cupluri cu un cărucior, toatea asta dau senzaţia de vitalitate. Mai ales ca acum avem parte de studenţii veniţi din sesiune, studenţii care au barurile lor preferate - câteva - în care se mai asculta cât de cât nişte muzică mai acătării.
Totuşi, peste tot se simte nevoia de evadare din urbe, să scăpăm de praf, de asfalt, de probleme, adică de praful nostru de pe creier, asta mai ales în weekend. Deci, monşer, unde plecăm?
Fiecare îşi găseşte micile lui subterfugii low-cost. O fugă la ţară, o urcare pe Dealul Tîrgului, o ieşire pe Sohodol.
Variante există. E bine să-ţi stabileşti clar ce vrei de la weekendul tău ca să ştii clar că, atunci când vine duminică seara şi începi să te gândeşti că mâine iarăşi o iei de la capăt, măcar ai avut câteva ore de linişte în care ţi-ai încărcat bateriile, ţi-ai destins nervii şi eşti în stare să faci faţă la stres, la şefi, nevastă, bărbat, copii, la probleme, la probleme, la probleme.
Noi, cei din redacţie, am ales să mergem săptămânal la Şuşiţa. E livada aia cu nuci, umbră, e râuleţul ăsta mai mult sec decât bogat dar merge. E extrem de important să mergi la un râu, credeţi-ne. E ca o minunată spălare pe creier. Ajunşi acolo, uneori cu maşină, uneori pe jos, alteori cu bicicletele,aşternem un ştergar, scoatem din rucsac o bucată de brânză, pâine şi câteva roşii. Ascultăm apa frumoasă cum curge şi ne ospătăm. Mâncarea are alt gust atunci cînd eşti destins. Odată am apucat şi nişte fetişcane care faceau promoţie la nu ştiu ce bere la pet. Dacă a fost moca, să fie bine primit! Deci se poate până şi în Tîrgu-Jiu. Până şi la Şuşiţa, de fapt.
Dar, pentru că trebuie să existe şi un dar, nu putem să ne bucurăm atât cât vrem noi de ieşirile astea văratice de la Şuşiţa. Nu pentru că am fi cârcotaşi, ci pentru că în livada aia vin oameni cu maşini şi dau muzica tare. Lasă portbagajul deschis - în spatele maşinii e boxa aia mare, subwooferul. Şi dă-i tată chef. Grătarele le înţeleg, muzica tare nu.
Adică tu vii să te relaxezi în natură, să te deparazitezi de 5 zile de muncă, de stres, ca să ce? Să pui manele la nu ştiu câţi decibeli, când tu ai de fapt nevoie de linişte, de cât mai multă linişte ca să poţi să rezişti încă o săptămînă de lucru? Şi nu ar fi vorba doar de manele, chiar dacă ai pune Mahler sau Yes, Louis Armstrong, Beatles ori Phoenix la un volum extrem, tot aia e. E un autobruiaj.
Aşa că, dragi concitadini, vă dorim vara asta weekenduri frumoase şi nebruiate - mai frumoase şi mai nebruiate decât ale noastre - iar nouă ne dorim să ne citiţi cu drag.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
